Foaie verde , foaie lata
Sa va spun povestea toata
Despre mandrul Capitan
Cu numele de Codrean
Un crestin adevarat
Si-n tara lui renegat
C-a luptat cu barbatie
Pentru-a noastra Romanie
Tara-n pericol era
Ca jidanu-o asuprea
Furia rosie venea
Biserica prigonea
Si pe toti inspaimanta
Codreanu cand a aflat
Pe studenti i-a adunat
la Dobrina i-a chemat
Si fratie si-au jurat
Dar oculta ce facea
In ascuns ea ca lucra
Si talmudul aplica
Dar un doctor luminat
El secretul l-a aflat
Si la toti veste le-a dat
Capitanul ce facea
Camarazi-si aduna
Peste comunisti intra
Pe uzina se suia
Steagul rosu jos il da
Tricolorul ridica
Si jidanu se-ntrista
Caci furia comunista
Este una talmudista
Nascocita de jidani
Sa ne jupoaie de bani
Si-apoi la universitate
S-a luptat cum nu se poate
Ca jidanii unelteau
Pe Dumnezeu ca-L goneau
Si-au dat lege-n tara toata
Slujbe-n scoli sa nu se faca
Dar viteazul Capitan
Aprig ca un uragan
Ast viclesug l-a aflat
Si planul le-a dejucat
Capitanul fericit
Aste vorbe a grait :
Ca pe Dumnezeu slujeste
Si neamul mult si-l iubeste
Iar cu credinta curata
Nu va fi-nvins niciodata
Dar jidanul ce facea
Nicidecum nu se lasa
Si intruna uneltea
Capitanul ce facea
Pe studenti iar aduna
Si la Iasi iar ii chema
Cu ei liga el facea
Iar jidanu' innebunea
Cu Cuza se sfatuia
Cartea doctorului lua
La studenti le-o arata
Si in garda mi-i punea
Svon prin tara el datea
Lumea mi se destepta
Iar jidanii se vaitau
Si in loji se adunau
Sorturile le puneau
La lucifer se-nchinau
Si jertfe ii aduceau.
Iar doctorul ce facea
Insulina descoperea
Multe vieti el ca salva
Dar jidanu ce facea
La Cuza el se ducea
Si apoi il ameninta
Iar de doctor ii spunea
Daca Nobel vrea sa ia
Din gura el ca sa taca
Si sa-i lase-n pace odata
Si in veci sa nu mai scrie
Carti despre masonerie
Dar doctorul ce facea
Santajat nu se lasa
Jidanu' se-nfuria
Meritele le fura
Si lui Banting le dadea
Ca de ei nu asculta
Jidanu ce mai facea
Complot mare pregatea
Pe jandarmi ii mituia
Iar pe studenti ii prindea
Si-n temnita-i arunca
Pe nedrept au fost saltati
Si-n celule aruncati
Dar acolo-n inchisoare
S-a facut minune mare
Arhanghelu s-a-ratat
L-a suflet i-a mangaiat
Si putere el le-a dat
Iar legea i-a gratiat
Dar jidanul iscusit
Alt viclesug c-a gandit
Si la suflet i-a zdrobit
Pe Manciu au chemat
Si cu bani l-au cumparat
Pe studenti ca sa mi-i ia
La sectie mi-i ducea
Si de mame-i injura
Mi-i lua si mi-i batea
Deloc mila nu avea
Dar Cuza intervenea
Cu legistu' el intra
Raport la Manciu facea
Si dreptatea o cerea
Iar Apoi la tribunal
Sa vezi alt mare scandal
Manciu murdar era
Legea nimic nu-i facea
In grade mi-l avansa
Bani de la jidani el lua
Si masina-si cumpara
La toti in nas le radea
Iar Codreanu se vaita
Si intruna se jelea
In mana pistol lua
Si dreptate isi facea
Manciu la el venea
De mama il injura
Codreanu cand auzea
Revolveru si-l scotea
Si in plin il nimerea
Dreptate el isi facea
Apoi iar fu arestat
Lucifer sufla-usurat
Dar nu s-a bucurat mult
Ca dreptate s-a facut
Arhanghelul l-a scapat
De lege a fost gratiat
Si lupta si-a continuat
Apoi alt necaz venea
Cuza mi se razvratea
Liga-n doua el rupea
Si-acum totul se strica
Dar Codreanu c-auzea
Pe studenti iar ii chema
Si legiune-nfiinta
La Arhanghel s-au rugat
La icoana s-au legat
Printr-un mare legamant
Sa apere acest pamant
Arhanghelu-i auzea
Si putere le dadea
IAr Domnu-i binecuvanta
Dar pe tron cine-a urcat
Regele cel desfranat
Nevasta el si-a lasat
Si cu-o jidanca a plecat
Jidanca mi-l comanda
Regele o asculta
PE studenti ii masacra
Si poftele ii facea
El cu Duca se vorbea
Pe studenti ii aresta
Si pe strazi ii impusca
Studentii vina n-aveau
Toti romanii ii iubeau
Si afise cand puneau
Jandarmi-i mi-i impuscau
Apoi toti s-au sfatuit
Pe Duca l-au pedepsit
Regele se-nfuria
Legiunea o nimicea
Dar s-o franga nu putea
Apoi sta si se gandea
Si un plan ca nascocea
Pe Codreanu il chema
Si un plan ii propunea:
-Capitane vino-ncoace
Ca vreau sa cadem la pace
Garda mie de mi-ai dat
Prim' ministru te-oi facea
Sa fii mana dreapta a mea
Capitanu' c-auzea
Nici decum nu accepta
Si din gura asa-i zicea :
-Studentii mi-ai omorat
Si pe multi i-ai schinguit
Iar acuma tam-nesam
Vrei sa le fii Capitan ?
Capitanul c-a plecat
Regele se-nfuria
Si moartea i-o pregatea
Jean Pangal se speria
De studenti el se temea
Si apoi se hotara
Lojile si le-nchidea
Sub adormire le punea
Pleca si se ascundea
Si din umbra complota
Iar jidanii ce faceau
Talmudul ei il citeau
Pe altar jertfe puneau
Nu pe-altarul Domnului
Ci pe al diavolului
Prunci crestini ei ca rapeau
In chinuri ii omorau
Sugrumai si intepau
Si sangele lor il beau
Apoi ce le ramanea
Intr-o sticla il punea
Cu el painea o dospea
Si la masa o manca
Putere ca sa le dea.
Iar el Iorga ce facea
La masoni el ca intra
Si neamu el si-l trada
Pe studenti el prigonea
Avutul le confisca
Codreanu se necajea
O scrisoare-i trimitea
Si ofu-n ea si-l punea
Iorga scrisoarea lua
Cu regele se vorbea
Si-n temnita-l arunca
Cu jidanca se vorbea
Si masacru pregatea
Iar jidanca ocultista
Practicanta talmudista
Plan satanic a gandit
Ce in minte i-a venit
Pe crestini sa-i umileasca
Moarte cruda sa-i gateasca
Dupa legea jidoveasca
De sfant-Andrei ordin dat
Pe Codrean l-au sugrumat
Si-n spate l-au impuscat
Trupul lui ei i l-au luat
In groapa l-au aruncat
Si vitriol au turnat
Apoi cu beton au dat
Ast masacru sa-l ascunda
Lumea ca sa nu se prinda
Dar Dumnezeu L-a vegheat
Trupul i-a fost dezgropat
Crestineste-nmormantat
Of,ce crima cu sadism
Din talmudic paganism
Jidanii se bucurau
Lojile-si reaprindeau
Din adormire ieseau
Sorturile le-atarnau
Si alt complot acum faceau
Pe sovieti ii asteptau
Si tara ne-o distrugeau.
duminică, 2 ianuarie 2011
Talmudul evreiesc demascat
Evreii vor nega existenta acestor versete controversate si vor apela imediat la arma lor cea sacra „anti-semitism”. Se vor lepada de ele si vor minti ca acestea sunt inventii „rasiste” si „anti-semite” inventate de grupuri rasiste precum Ku Klux Klanul din SUA. Alti evrei ar spune ca aceste versete sunt ori in afara contextului ori traduse gresit. Pana la urma urmei cine ar admite asa ceva? Spre exemplu daca crestinii ar avea astfel de invataturi in viata de zi cu zi sau in Biblie, le-ar admite sau nu? Cu siguranta 99% le-ar nega… Totusi mai exista chiar si evrei ateisti care nu cred in religia mozaica (Iudaism) si care au confirmat si chiar contribuit la demascarea Talmudului. Un exemplu ar fi „Fratele Nathanael Kapner” care se considera „fost evreu”. El declara ca s-a nascut evreu, a crescut evreu (in religia mozaica) dar in vara anului 2007 s-a convertit la religia Crestin Ortodoxa si a incepupt sa-si demaste fostii lui frati si lucrarile lor sataniste.
Cartea evreiasca „Mizbeach” declara ca „nu exista nimic superior Talmudului Sfant”. Talmudul declara ca doar evreii sunt oameni iar non-evreii sunt „goy/goyim” care sunt pe aceeasi scara cu vitele sau orice animal. Urmeaza citatii socante dar exacte din diverse carti ale „Talmudului”.
-Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.”
-Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.”
-Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.”
-Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.”
-Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.”
-Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.”
-Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.”
-Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.”
-Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.”
-Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.”
-Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b)
-Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.”
-Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.”
-Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.”
-Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.”
-Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.”
-Choschen Ham 266,1: „Un evreu poate pastra orice gaseste si apartine unui Akum (non-evreu). Ca cel ce intoarce proprietatea pierduta la non-evrei pacatuieste impotriva Legii prin a creste puterea infractorilor Legii. Este vrednic de lauda, totusi, sa intorci proprietatea pierduta daca este facut sa onoreze numele lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, daca faci asa, Crestinii vor ridica in slavi pe Evrei si ii vor privi ca pe oameni onorabili.”
-Choschen Hamm 388, 15: „Daca se poate dovedi ca cineva a dat banii Israelitilor la Goyim, trebuie gasita o posibilitate prudenta sa-l razi de pe fata pamantului.”
-Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merita moarte si va fi pedepsit prin a fi fiert in excremet fierbinte in iad.”
-Erubin 43b: „Cand Mesia va veni toti vor fi sclavii evreilor.”
-Gad. Shas. 2:2: „Un evreu poate viola o fata non-evreica, dar nu se poate casatori cu ea.”
-Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit prin a fi fiert in sperma. Crestinii sunt fierti in balegar.”
-Gittin 57b: „4 miliarde de evrei au fost omorati de romani in orasul Bethar.”
-Gittin 58a: „16 milioane de copii evrei au fost infasurati in hartii si arsi de vii de catre romani.”
-Gittin 69a: „Pentru a-si vindeca carnea, un evreu trebuie sa ia praf care zace in umbra unei toalete exterioare, sa-l amestece cu miere si sa-l manance.”
-Gittin 69b (p. 329): „Pentru a vindeca boala pleurezie un evreu trebuie sa ia excrementul unui caine alb, sa-l framante cu balsam, dar daca se poate ar fi preferabil sa nu manance excrementul cainelui.”
-Gittin 70a: „Rabinii au crezut: Dupa ce iese de la toaleta, un barbat nu ar trebui sa intretina raport sexual pana nu a asteptat suficient sa mearga jumatate de mila, pentru ca demonul toaletei este cu el in acea perioada; daca o sa intretina, copiii lui vor fi epileptici.”
-Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge in iad.”
-Hilkkoth Akum XI: „Nu salva Goyim in pericol de moarte.”
-Kilkhoth Akum X1: „Nu arata nici o mila la Goyim.”
-Kethuboth 3b: „Actul sexual cu non-evreii este precum actul sexual cu animalele.”
-Kethuboth 11b: „Sexul este permis cu o fetita de 3 ani, lacrimile vor veni din ochi din nou si din nou, tot asa si virginitatea se va intoarce fetitei de sub 3 ani.”
-Kerithuth 6b pagina 78, Jebhammoth 61a: „Doar evreii sunt oameni, non-evreii nu sunt oameni, ci vite.”
-Kiddushin 66c: „Cei mai buni dintre non-evrei… omoara-i.”
-Iore Dea 337, 1: „Asa cum inlocuiesti vite si magari, tot asa inlocuiesti si non-evreii morti.”
-Libbre David 37: „Sa comunici orice unui Goy despre relatiile noastre religioase ar fi egal cu omorarea tuturor evreilor, pentru ca daca goyim ar stii ce invatam noi despre ei, ne-ar omora in mod deschis.”
-Libbre David 37: „Daca un evreu va fi chemat sa explice orice parte din cartile rabinice, va trebui sa dea doar explicatii false. Oricine va viola aceasta lege va fi omorat.”
-Midrasch Talpioth 225: „Non-evreii au fost creati pentru a servi evreilor ca sclavi.”
-Menahoth 43b-44a: „Un barbat evreu este obligat sa spuna urmatoarea rugaciune in fiecare zi: Multumesc Dumnezeule ca nu m-ai facut non-evreu, o femeie sau un sclav.”
-Moed Kattan 17a: „Daca o persoana este tentata sa faca rau, ar trebui sa se duca intr-un oras unde nu este cunoscut, sa se imbrace in haine negre, sa-si acopere capul in negru si sa faca ceea ce inima ii doreste pentru ca numele lui Dumnezeu sa nu fie pangarit.”
-Nedarim 23b: „Cel care doreste ca nici un juramant facut in timpul anului sa fie valabil, lasa-l sa stea la inceputul anului nou si sa declare, „Orice juramat voi face in viitor va fi nul.” Juramintele lui sunt apoi invalide.”
-Nidrasch Talpioth, p. 225-L: „Iehova a creat non-evreul in forma umana pentru ca evreul sa nu trebuiasca sa fie servit de bestii. Non-evreul este prin urmare un animal in forma umana condamnat sa serveasca evreul zi si noapte.”
-Number 31:17-18: „Va trebui sa omori orice baietel si toate femeile care au facut sex impreuna, dar sa nu omori femeile tinere care nu au facut sex niciodata. Poti sa le tii tu pentru tine.”
-Orach Chaiim 57, 6a: „Trebuie sa te feresti de non-evrei chiar mai mult decat de porci bolnavi.”
-Pesahim 111a: „Este interzis cainilor, femeilor sau palmierilor sa treaca printre doi barbati si nici ca mai multi altii sa mearga printre caini, femei sau palmieri. Sunt implicate pericole speciale daca o femeie e la soroc sau sta la drumuri incrucisate.”
-P’sachim, fol. 113, col. 2: „Cinci lucruri Canaan si-a invatat fii: Iubiti-va intre voi, iubiti talharia, iubiti excesul, urati-va sefii si niciodata sa nu spuneti adevarul.”
-Rosh Hashanah 17a: „Crestinii si toti cei care resping Talmudul vor ajunge in iad unde vor fi pedepsiti pentru toate generatiile.”
-Sanhedrin 43a: „Iisus a fost executat pentru ca practica magie.”
-Sanhedrin 43a: „Iisus a meritat executia: In ajunul Pesah (Pastele evreiesc), Iisus a fost spanzurat… Presupui ca era unu pentru care putea fi facuta o aparare? Nu a fost el ademenitor?
-Sanhedrin 54b: „Un evreu poate face sex cu un copil atata timp cat acel copil are peste 9 ani.”
-Sanhedrin 55b: „Daca un evreu a comis bestialitate in ignoranta; acolo trebuie sa fi fost un obstacol si degradare (pentru ca animalul sa fie extaziat) si in cazul acesta este decat degradare, dar niciun pacat; sau poate degradare fara a avea un obstacol (animalul este in extaz)?”
-Sanhedrin 55b: „O virgina de 3 ani si o zi poate fi obtinuta in casatorie prin raport sexual iar daca sotul ei decedeaza si fratele sotului ei face concubinaj cu ea, ea devine a lui.”
-Sanhedrin 56a-b: „Ea care este descendenta printeselor si a guvernantilor (Fecioara Maria) a curvit cu tamplarii.”
-Sanhedrin 57a: „Un evreu nu trebuie sa plateasca un non-evreu banii care ii datoreaza pentru munca.”
-Sanhedrin 57a: „Cand un evreu omoara un non-evreu, nu se va aplica pedeapsa cu moartea. Ce fura un evreu de la un non-evreu poate pastra.”
-Sanhedrin 58b: „Daca dai o palma unui Israelit, e ca si cum ai da o palma lui Dumnezeu.”
-Sanhedrin 59: „Omoara pe cei mai buni dintre non-evrei. Versiunea in Ebraica: „Tob Shebbe Goyim Harog!”
-Sanhedrin 59a: „Sa omori Goyim e ca si cum ai omora animale salbatice.”
-Sanhedrin 59a: „Un goy care se uita in Lege (Talmud) este vinovat de moarte.”
-Sanhedrin 76a: „Dumnezeu nu va cruta un evreu care „casatoreste fiica lui cu un batran sau care ia o sotie pentru baiatul lui mic sau intoarce un obiect pierdut unui non-evreu.”
-Sanhedrin 90a: „Cei care citesc Noul Testament (carte necanonica) nu vor avea o portie din lumea care va veni.”
-Sanhedrin 105ab: „Iisus a facut sex cu magarul sau.”
-Sanhedrin 106a: „Mama lui Iisus a fost o tarfa.”
-Sanhedrin 106: gloatele vorbeau dupa moartea recenta a lui Iisus: „Ai auzit cat de batran era Balaam (Iisus)? El a raspuns: Nu este defapt declarat dar din moment ce este scris, oamenii plini de sange si inselatori nu vor trai nici jumatate din viata, de aceea el a trait el 33 sau 34 de ani.”
-Schabouth Hag. 6d: „Evreii pot jura fals prin a folosi diverse subterfugii.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 156: „Cand un evreu a apucat un non-evreu, alt evreu se poate duce la acelasi non-evreu sa-l imprumute cu bani si in schimb sa-l insele, pentru ca non-evreul sa fie ruinat. Pentru ca proprietatea non-evreului, potrivit legii noastre, apartine nimanui si primul evreu care trece are drepturi depline sa ia el proprietatea.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348: „Toata proprietatea tarilor straine apartine natiunii evreiesti, care in mod consecutiv este intitulata sa o preia fara nicio remuscare.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 388: „Este permis sa omori un evreu care denunta oriunde. Este permis sa il omori chiar si inainte ca acesta sa denunte.”
-Schulchan Aruch, Johre Deah, 122: „Unui evreu ii este interzis sa bea dintr-un pahar cu vin care a fost atins de un non-evreu pentru ca atingerea a facut vinul impur.”
-Seph. Jp., 92, 1: „Dumnezeu a dat evreilor putere asupra tuturor posesilor si sangelui tuturor natiunilor.”
-Shabbath 41a: „Legea care sa reguleze regula cum sa urinezi intr-un mod sfant a fost data.”
-Shabbath 86a-86b: „Pentru ca evreii sunt sfinti nu fac sex in timpul zilei decat daca poate fi facut intuneric in casa. Un scolar evreu poate face sex in timpul zilei daca isi foloseste imbracamintea sa faca ca un cort pentru a fi intuneric.”
-Shabbath 104b: „Mama lui Iisus, Miriam frizerita a facut sex cu multi barbati.”
-Shabbath 116a: „Evreii trebuie sa distruga cartile Crestinilor, spre exemplu Noul Testament.”
-Simeon Haddarsen, fol. 56-D: „Cand va veni Mesia, fiecare evreu va avea cate 2800 de scavi.”
-Soferim 15, Rule 10. Acestea sunt vorbele rabinului Simon ben Yohai: Tob shebe goyyim harog („Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuiesc omorati”). Pasaj in limba ebraica luat din Talmudul Babilonian citat in anul 1907, Jewish Encyclopedia, publicat de Funk si Wagnalls si compilat de Isidore Singer, sub intrarea „Gentile,” (p. 617).
-Sotah, 12a: „Banii evreilor cu adevarat cinstiti, sunt mai pretiosi pentru ei chiar mai mult decat propriile lor trupuri.”
-Talmud IV/1/113b: „Evreului ii este permis sa exploateze greselile unui non-evreu si sa-l pacaleasca.”
-Talmud IV/2/70b: „Evreului ii este permis sa practice camata la non-evrei.”
-Talmud IV/4/52b: „Pedepsibil pentru evreu este doar adulterul catre femeia altui evreu. Sotia non-evreului este exclusa.”
-Talmud IV/8/4a: „Dumnezeu nu se supara pe evrei niciodata ci numai pe non-evrei.”
-Talmud Gittin 57a: „Iisus este in iad, fierbe in excrement fierbinte.”
-Tosefta. Aboda Zara B, 5: „Daca un non-evreu omoara un non-evreu sau un evreu, este responsabil; dar daca un evreu omoara un non-evreu nu este responsabil.”
-Tosefta, Abda Zara VIII, 5: „Cum sa interpretezi „Furtul Mondial”. Unui non-evreu ii este interzis sa fure, sa talhareasca sau sa ia femei sclave, etc., de la un non-evreu sau de la un evreu. Dar unui evreu nu ii este interzis sa faca toate acestea unui non-evreu.”
-Yebhamoth 11b: „Actul sexual cu o fetita este permis daca ea are 3 ani.”
-Yebamoth 59b: „O femeie care a facust sex cu o bestie este demna sa se casatoreasca cu un preot evreu. O femeie care a facut sex cu un demon este si ea tot demna de casatorie cu un preot evreu.”
-Yebamoth 63a: „Adam a facut sex cu toate animalele din Gradina Eden.”
-Yebamoth 98a: „Toti copii non-evrei sunt animale.”
-Zohar 1,160a: „Evreii trebuie sa incerce mereu sa-i insele pe Crestini.”
-Zohar II, 4b: „Rata de nastere a non-evreilor trebuie sa fie oprimata masiv.”
Goy = Cuvant in limba ebraica ce inseamna „oameni straini care nu sunt evrei”, asemanati cu vitele de obicei. Exemplu: Cum numesc europenii si americanii pe africani, cioroi sau ciori asa spun evreii „goy” tuturor oamenilor.
Goyim = Versiunea la plural a cuvantului „goy”
Gentile = Cuvantul Goy/Goyim indulcit si tradus in limba engleza
Akum = non-evreu in limba ebraica
Cuthean = non-evreu in limba ebraica
Niddah = mizerie in limba ebraica
Talmudul = Carti scrise de rabini, considerate per total o singura carte mai mare care poarta numele de „Lege” sau de „Cartea Sfanta”.
Nota, unele versete pot contine mici erori de traducere.
Majoritatea versetelor contin cuvantul jignitor „goy” dar au fost si mici exceptii unde a fost utilizat cuvantul „Akum”.
Desi nu are legatura directa cu Talmudul, urmeaza un citat al evreului din Germania care a fondat comunismul. Karl Marx!
“Poporul evreu in intregime va fi propriul sau Mesia. Acesta va realiza dominatia lumii prin dizolvarea altor rase … si prin stabilirea unei republici mondiale in care a evreii de pretutindeni vor exercita privilegiul de cetateni. In acesta Noua Ordine Mondiala copiii lui Israel … vor furniza toti liderii fara a intalni opozitie… “ (Karl Marx intr-o scrisoare catre Baruch Levy, citata in Review de Paris, 1 iunie 1928, pg. 574)
Versetele sunt 100% autentice si pot fi gasite in Talmud.
Urmeaza cateva poze scanate (cu scannerul) din Talmudul Evreiesc, versiunea in limba engleza tradusa chiar de rabini.
Pentru a mari pozele, click pe ele.
Puteti descarca o arhiva cu mai multe poze similare celor de sus de aici.
Multe dintre versetele de sus se regasesc chiar si in cartea evreiasca „The complete how to handbook for Jewish living”, pe traducere „Ghidul complet de cum sa pentru viata evreiasca.” Cartea este scrisa de doi evrei si se poate gasi gratuit pe Google Books. La pagina 485 o sa gasiti versetele Gittin din Talmudul Babilonian care explica evreilor ce ar trebui sa faca cand se imbolnavesc. Mai puteti citi versete in engleza pe Talmudul Babilonian online. Pentru si mai multe dovezi, mai puteti comanda de pe internet, direct de la firme evreiesti Talmudul Soncino, versiunea pe CD.
Cititi va rog si:
Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
GRAV. In recenta sa carte, “The King’s Torah”, RABINUL Yitzhak Shapira scrie ca: “EVREII POT UCIDE GOIMI, fie ei si copii” …
Cartea evreiasca „Mizbeach” declara ca „nu exista nimic superior Talmudului Sfant”. Talmudul declara ca doar evreii sunt oameni iar non-evreii sunt „goy/goyim” care sunt pe aceeasi scara cu vitele sau orice animal. Urmeaza citatii socante dar exacte din diverse carti ale „Talmudului”.
-Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.”
-Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.”
-Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.”
-Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.”
-Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.”
-Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.”
-Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.”
-Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.”
-Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.”
-Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.”
-Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b)
-Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.”
-Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.”
-Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.”
-Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.”
-Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.”
-Choschen Ham 266,1: „Un evreu poate pastra orice gaseste si apartine unui Akum (non-evreu). Ca cel ce intoarce proprietatea pierduta la non-evrei pacatuieste impotriva Legii prin a creste puterea infractorilor Legii. Este vrednic de lauda, totusi, sa intorci proprietatea pierduta daca este facut sa onoreze numele lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, daca faci asa, Crestinii vor ridica in slavi pe Evrei si ii vor privi ca pe oameni onorabili.”
-Choschen Hamm 388, 15: „Daca se poate dovedi ca cineva a dat banii Israelitilor la Goyim, trebuie gasita o posibilitate prudenta sa-l razi de pe fata pamantului.”
-Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merita moarte si va fi pedepsit prin a fi fiert in excremet fierbinte in iad.”
-Erubin 43b: „Cand Mesia va veni toti vor fi sclavii evreilor.”
-Gad. Shas. 2:2: „Un evreu poate viola o fata non-evreica, dar nu se poate casatori cu ea.”
-Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit prin a fi fiert in sperma. Crestinii sunt fierti in balegar.”
-Gittin 57b: „4 miliarde de evrei au fost omorati de romani in orasul Bethar.”
-Gittin 58a: „16 milioane de copii evrei au fost infasurati in hartii si arsi de vii de catre romani.”
-Gittin 69a: „Pentru a-si vindeca carnea, un evreu trebuie sa ia praf care zace in umbra unei toalete exterioare, sa-l amestece cu miere si sa-l manance.”
-Gittin 69b (p. 329): „Pentru a vindeca boala pleurezie un evreu trebuie sa ia excrementul unui caine alb, sa-l framante cu balsam, dar daca se poate ar fi preferabil sa nu manance excrementul cainelui.”
-Gittin 70a: „Rabinii au crezut: Dupa ce iese de la toaleta, un barbat nu ar trebui sa intretina raport sexual pana nu a asteptat suficient sa mearga jumatate de mila, pentru ca demonul toaletei este cu el in acea perioada; daca o sa intretina, copiii lui vor fi epileptici.”
-Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge in iad.”
-Hilkkoth Akum XI: „Nu salva Goyim in pericol de moarte.”
-Kilkhoth Akum X1: „Nu arata nici o mila la Goyim.”
-Kethuboth 3b: „Actul sexual cu non-evreii este precum actul sexual cu animalele.”
-Kethuboth 11b: „Sexul este permis cu o fetita de 3 ani, lacrimile vor veni din ochi din nou si din nou, tot asa si virginitatea se va intoarce fetitei de sub 3 ani.”
-Kerithuth 6b pagina 78, Jebhammoth 61a: „Doar evreii sunt oameni, non-evreii nu sunt oameni, ci vite.”
-Kiddushin 66c: „Cei mai buni dintre non-evrei… omoara-i.”
-Iore Dea 337, 1: „Asa cum inlocuiesti vite si magari, tot asa inlocuiesti si non-evreii morti.”
-Libbre David 37: „Sa comunici orice unui Goy despre relatiile noastre religioase ar fi egal cu omorarea tuturor evreilor, pentru ca daca goyim ar stii ce invatam noi despre ei, ne-ar omora in mod deschis.”
-Libbre David 37: „Daca un evreu va fi chemat sa explice orice parte din cartile rabinice, va trebui sa dea doar explicatii false. Oricine va viola aceasta lege va fi omorat.”
-Midrasch Talpioth 225: „Non-evreii au fost creati pentru a servi evreilor ca sclavi.”
-Menahoth 43b-44a: „Un barbat evreu este obligat sa spuna urmatoarea rugaciune in fiecare zi: Multumesc Dumnezeule ca nu m-ai facut non-evreu, o femeie sau un sclav.”
-Moed Kattan 17a: „Daca o persoana este tentata sa faca rau, ar trebui sa se duca intr-un oras unde nu este cunoscut, sa se imbrace in haine negre, sa-si acopere capul in negru si sa faca ceea ce inima ii doreste pentru ca numele lui Dumnezeu sa nu fie pangarit.”
-Nedarim 23b: „Cel care doreste ca nici un juramant facut in timpul anului sa fie valabil, lasa-l sa stea la inceputul anului nou si sa declare, „Orice juramat voi face in viitor va fi nul.” Juramintele lui sunt apoi invalide.”
-Nidrasch Talpioth, p. 225-L: „Iehova a creat non-evreul in forma umana pentru ca evreul sa nu trebuiasca sa fie servit de bestii. Non-evreul este prin urmare un animal in forma umana condamnat sa serveasca evreul zi si noapte.”
-Number 31:17-18: „Va trebui sa omori orice baietel si toate femeile care au facut sex impreuna, dar sa nu omori femeile tinere care nu au facut sex niciodata. Poti sa le tii tu pentru tine.”
-Orach Chaiim 57, 6a: „Trebuie sa te feresti de non-evrei chiar mai mult decat de porci bolnavi.”
-Pesahim 111a: „Este interzis cainilor, femeilor sau palmierilor sa treaca printre doi barbati si nici ca mai multi altii sa mearga printre caini, femei sau palmieri. Sunt implicate pericole speciale daca o femeie e la soroc sau sta la drumuri incrucisate.”
-P’sachim, fol. 113, col. 2: „Cinci lucruri Canaan si-a invatat fii: Iubiti-va intre voi, iubiti talharia, iubiti excesul, urati-va sefii si niciodata sa nu spuneti adevarul.”
-Rosh Hashanah 17a: „Crestinii si toti cei care resping Talmudul vor ajunge in iad unde vor fi pedepsiti pentru toate generatiile.”
-Sanhedrin 43a: „Iisus a fost executat pentru ca practica magie.”
-Sanhedrin 43a: „Iisus a meritat executia: In ajunul Pesah (Pastele evreiesc), Iisus a fost spanzurat… Presupui ca era unu pentru care putea fi facuta o aparare? Nu a fost el ademenitor?
-Sanhedrin 54b: „Un evreu poate face sex cu un copil atata timp cat acel copil are peste 9 ani.”
-Sanhedrin 55b: „Daca un evreu a comis bestialitate in ignoranta; acolo trebuie sa fi fost un obstacol si degradare (pentru ca animalul sa fie extaziat) si in cazul acesta este decat degradare, dar niciun pacat; sau poate degradare fara a avea un obstacol (animalul este in extaz)?”
-Sanhedrin 55b: „O virgina de 3 ani si o zi poate fi obtinuta in casatorie prin raport sexual iar daca sotul ei decedeaza si fratele sotului ei face concubinaj cu ea, ea devine a lui.”
-Sanhedrin 56a-b: „Ea care este descendenta printeselor si a guvernantilor (Fecioara Maria) a curvit cu tamplarii.”
-Sanhedrin 57a: „Un evreu nu trebuie sa plateasca un non-evreu banii care ii datoreaza pentru munca.”
-Sanhedrin 57a: „Cand un evreu omoara un non-evreu, nu se va aplica pedeapsa cu moartea. Ce fura un evreu de la un non-evreu poate pastra.”
-Sanhedrin 58b: „Daca dai o palma unui Israelit, e ca si cum ai da o palma lui Dumnezeu.”
-Sanhedrin 59: „Omoara pe cei mai buni dintre non-evrei. Versiunea in Ebraica: „Tob Shebbe Goyim Harog!”
-Sanhedrin 59a: „Sa omori Goyim e ca si cum ai omora animale salbatice.”
-Sanhedrin 59a: „Un goy care se uita in Lege (Talmud) este vinovat de moarte.”
-Sanhedrin 76a: „Dumnezeu nu va cruta un evreu care „casatoreste fiica lui cu un batran sau care ia o sotie pentru baiatul lui mic sau intoarce un obiect pierdut unui non-evreu.”
-Sanhedrin 90a: „Cei care citesc Noul Testament (carte necanonica) nu vor avea o portie din lumea care va veni.”
-Sanhedrin 105ab: „Iisus a facut sex cu magarul sau.”
-Sanhedrin 106a: „Mama lui Iisus a fost o tarfa.”
-Sanhedrin 106: gloatele vorbeau dupa moartea recenta a lui Iisus: „Ai auzit cat de batran era Balaam (Iisus)? El a raspuns: Nu este defapt declarat dar din moment ce este scris, oamenii plini de sange si inselatori nu vor trai nici jumatate din viata, de aceea el a trait el 33 sau 34 de ani.”
-Schabouth Hag. 6d: „Evreii pot jura fals prin a folosi diverse subterfugii.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 156: „Cand un evreu a apucat un non-evreu, alt evreu se poate duce la acelasi non-evreu sa-l imprumute cu bani si in schimb sa-l insele, pentru ca non-evreul sa fie ruinat. Pentru ca proprietatea non-evreului, potrivit legii noastre, apartine nimanui si primul evreu care trece are drepturi depline sa ia el proprietatea.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348: „Toata proprietatea tarilor straine apartine natiunii evreiesti, care in mod consecutiv este intitulata sa o preia fara nicio remuscare.”
-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 388: „Este permis sa omori un evreu care denunta oriunde. Este permis sa il omori chiar si inainte ca acesta sa denunte.”
-Schulchan Aruch, Johre Deah, 122: „Unui evreu ii este interzis sa bea dintr-un pahar cu vin care a fost atins de un non-evreu pentru ca atingerea a facut vinul impur.”
-Seph. Jp., 92, 1: „Dumnezeu a dat evreilor putere asupra tuturor posesilor si sangelui tuturor natiunilor.”
-Shabbath 41a: „Legea care sa reguleze regula cum sa urinezi intr-un mod sfant a fost data.”
-Shabbath 86a-86b: „Pentru ca evreii sunt sfinti nu fac sex in timpul zilei decat daca poate fi facut intuneric in casa. Un scolar evreu poate face sex in timpul zilei daca isi foloseste imbracamintea sa faca ca un cort pentru a fi intuneric.”
-Shabbath 104b: „Mama lui Iisus, Miriam frizerita a facut sex cu multi barbati.”
-Shabbath 116a: „Evreii trebuie sa distruga cartile Crestinilor, spre exemplu Noul Testament.”
-Simeon Haddarsen, fol. 56-D: „Cand va veni Mesia, fiecare evreu va avea cate 2800 de scavi.”
-Soferim 15, Rule 10. Acestea sunt vorbele rabinului Simon ben Yohai: Tob shebe goyyim harog („Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuiesc omorati”). Pasaj in limba ebraica luat din Talmudul Babilonian citat in anul 1907, Jewish Encyclopedia, publicat de Funk si Wagnalls si compilat de Isidore Singer, sub intrarea „Gentile,” (p. 617).
-Sotah, 12a: „Banii evreilor cu adevarat cinstiti, sunt mai pretiosi pentru ei chiar mai mult decat propriile lor trupuri.”
-Talmud IV/1/113b: „Evreului ii este permis sa exploateze greselile unui non-evreu si sa-l pacaleasca.”
-Talmud IV/2/70b: „Evreului ii este permis sa practice camata la non-evrei.”
-Talmud IV/4/52b: „Pedepsibil pentru evreu este doar adulterul catre femeia altui evreu. Sotia non-evreului este exclusa.”
-Talmud IV/8/4a: „Dumnezeu nu se supara pe evrei niciodata ci numai pe non-evrei.”
-Talmud Gittin 57a: „Iisus este in iad, fierbe in excrement fierbinte.”
-Tosefta. Aboda Zara B, 5: „Daca un non-evreu omoara un non-evreu sau un evreu, este responsabil; dar daca un evreu omoara un non-evreu nu este responsabil.”
-Tosefta, Abda Zara VIII, 5: „Cum sa interpretezi „Furtul Mondial”. Unui non-evreu ii este interzis sa fure, sa talhareasca sau sa ia femei sclave, etc., de la un non-evreu sau de la un evreu. Dar unui evreu nu ii este interzis sa faca toate acestea unui non-evreu.”
-Yebhamoth 11b: „Actul sexual cu o fetita este permis daca ea are 3 ani.”
-Yebamoth 59b: „O femeie care a facust sex cu o bestie este demna sa se casatoreasca cu un preot evreu. O femeie care a facut sex cu un demon este si ea tot demna de casatorie cu un preot evreu.”
-Yebamoth 63a: „Adam a facut sex cu toate animalele din Gradina Eden.”
-Yebamoth 98a: „Toti copii non-evrei sunt animale.”
-Zohar 1,160a: „Evreii trebuie sa incerce mereu sa-i insele pe Crestini.”
-Zohar II, 4b: „Rata de nastere a non-evreilor trebuie sa fie oprimata masiv.”
Goy = Cuvant in limba ebraica ce inseamna „oameni straini care nu sunt evrei”, asemanati cu vitele de obicei. Exemplu: Cum numesc europenii si americanii pe africani, cioroi sau ciori asa spun evreii „goy” tuturor oamenilor.
Goyim = Versiunea la plural a cuvantului „goy”
Gentile = Cuvantul Goy/Goyim indulcit si tradus in limba engleza
Akum = non-evreu in limba ebraica
Cuthean = non-evreu in limba ebraica
Niddah = mizerie in limba ebraica
Talmudul = Carti scrise de rabini, considerate per total o singura carte mai mare care poarta numele de „Lege” sau de „Cartea Sfanta”.
Nota, unele versete pot contine mici erori de traducere.
Majoritatea versetelor contin cuvantul jignitor „goy” dar au fost si mici exceptii unde a fost utilizat cuvantul „Akum”.
Desi nu are legatura directa cu Talmudul, urmeaza un citat al evreului din Germania care a fondat comunismul. Karl Marx!
“Poporul evreu in intregime va fi propriul sau Mesia. Acesta va realiza dominatia lumii prin dizolvarea altor rase … si prin stabilirea unei republici mondiale in care a evreii de pretutindeni vor exercita privilegiul de cetateni. In acesta Noua Ordine Mondiala copiii lui Israel … vor furniza toti liderii fara a intalni opozitie… “ (Karl Marx intr-o scrisoare catre Baruch Levy, citata in Review de Paris, 1 iunie 1928, pg. 574)
Versetele sunt 100% autentice si pot fi gasite in Talmud.
Urmeaza cateva poze scanate (cu scannerul) din Talmudul Evreiesc, versiunea in limba engleza tradusa chiar de rabini.
Pentru a mari pozele, click pe ele.
Puteti descarca o arhiva cu mai multe poze similare celor de sus de aici.
Multe dintre versetele de sus se regasesc chiar si in cartea evreiasca „The complete how to handbook for Jewish living”, pe traducere „Ghidul complet de cum sa pentru viata evreiasca.” Cartea este scrisa de doi evrei si se poate gasi gratuit pe Google Books. La pagina 485 o sa gasiti versetele Gittin din Talmudul Babilonian care explica evreilor ce ar trebui sa faca cand se imbolnavesc. Mai puteti citi versete in engleza pe Talmudul Babilonian online. Pentru si mai multe dovezi, mai puteti comanda de pe internet, direct de la firme evreiesti Talmudul Soncino, versiunea pe CD.
Cititi va rog si:
Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
GRAV. In recenta sa carte, “The King’s Torah”, RABINUL Yitzhak Shapira scrie ca: “EVREII POT UCIDE GOIMI, fie ei si copii” …
Pomenirea Sfantului Parintelui nostru Serafim din Sarov
În luna ianuarie, în ziua a doua, Pomenirea sfântului Părintelui nostru Serafim din Sarov
Sfântul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a născut în 19 iulie 1745. Părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatăl lui era comerciant şi spre sfârşitul vieţii a început construcţia unei catedrale în Kursk pe care n-a apucat s-o mai vadă terminată. Fiul său Prochorus, viitorul Serafim, a rămas în grija mamei văduve care l-a crescut în credinţă.
După moartea soţului ei, Agatia Moshnina a continuat construcţia catedralei. Într-o zi, luându-l şi pe micul Prochorus cu ea pe şantier, acesta a căzut de pe schela turnului de clopote, de la o înălţime de şapte etaje. Băiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a cruţat viaţa acestui viitor astru al Bisericii. Îngrozită, mama a alergat la el şi şi-a găsit fiul nevătămat.
Tânărul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelentă, a învăţat repede scrisul şi cititul. Din copilărie îi plăcea să participe la slujbele bisericii şi să citească atât Sfânta Scriptură cât şi Vieţile Sfinţilor împreună cu colegii săi de studenţie. Cel mai mult îi plăcea să se roage şi să citească Sfânta Evanghelie când era singur.
La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnăvit foarte grav, viaţa lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis că îl va vizita şi îl va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil să sărute icoana după care acesta s-a vindecat imediat.
Tânăr fiind, Prochorus îşi făcea planuri pentru a-şi dedica viaţa în întregime lui Hristos şi a intra la o mănăstire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii şi l-a binecuvântat în drumul lui spre monahism, dăruindu-i o cruce de aramă pe care tânărul a purtat-o pe piept toată viaţa lui. Prochorus a pornit pe jos împreună cu alţi pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfinţii Peşterilor.
Prochorus l-a vizitat pe Părintele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvântare să se retragă la mănăstirea din pustia Sarovului şi acolo să-şi câştige mântuirea. Trecând pe la casa părintească Prochorus şi-a luat rămas bun de la mama şi rudeniile sale. În ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era stareţ Părintele Pahomie. Acesta l-a primit şi l-a dat în grija Părintelui Iosif, care l-a pus la multe ascultări în mănăstire: era slujitor în chilia părintelui, făcea pâine şi prescură şi lucra în tâmplărie. Tânărul îşi făcea ascultările cu râvnă şi zel ca şi cum l-ar servi pe Domnul Însuşi. Prin muncă constantă el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea să spună mai târziu, „cea mai gravă ispită a călugărilor novice”. Aceasta se vindecă prin rugăciune, abţinerea de la conversaţii plictisitoare, prin muncă asiduă, prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin răbdare, deoarece acedia este hrănită de micimea sufletului, neglijenţă şi vorbă fără rost”.
Cu binecuvântarea egumenului Pahomie, Prochorus se abţinea de la mâncare în zilele de miercuri şi vineri şi mergea singur în pădure unde practica Rugăciunea lui Iisus. După doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnăvit de hidropizie, corpul a început să i se umfle şi suferea îngrozitor. Mentorul lui, Părintele Iosif şi ceilalţi părinţi îl iubeau pe Prochorus şi aveau grijă de el. Boala l-a ţinut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvânt de nemulţumire din gura lui. Temându-se pentru viaţa lui, părinţii doreau să cheme un doctor să-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunându-le: „ Sfinte părinte, eu m-am încredinţat în întregime Celui ce este adevăratul doctor al sufletului şi al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei lui Maici.”
Apoi a cerut să i se citească o moliftă pentru sănătate. În timp ce restul părinţilor se rugau în biserică, Prochorus a avut o viziune în care i-au apărut Maica Domnului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan. Arătând cu degetul spre călugărul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfântului Ioan: „Acesta este unul de-ai noştri”, după care l-a atins cu toiagul într-o parte pe călugăr şi imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început să iasă prin incizia făcută de Preacurata. După terminarea moliftei fraţii l-au găsit pe Prochorus vindecat, având o singură cicatrice ca semn al miracolului ce s-a împlinit.
La scurt timp, în locul apariţiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicată sfinţilor Zosima şi Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale mâini sfânta masă din altarul capelei din lemn de chiparos, primind întotdeauna Sfintele Taine în acea biserică.
După opt ani de novicie la mănăstirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul şi dorinţa să nestăvilită de a-l sluji. După un an, Serafim a fost numit ierodiacon.
Cu spirit zelos, el slujea în biserică zilnic, rugându-se permanent şi după terminarea slujbelor. Domnul îi îngăduia să aibă viziuni în timpul slujbelor bisericeşti, de multe ori văzând îngeri care slujeau laolaltă cu preoţii. În timpul Sfintei Liturghii din Marea şi Sfânta Joi, slujită de egumenul Pahomie şi părintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. După introducerea la Sfânta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunţă cuvintele: „O, Doamne, mântuieşte pe cei ce se tem de tine şi auzi-ne”, după care ridică patrafirul spunând: „În vecii vecilor”. Dintr-o dată a fost orbit de o lumină strălucitoare şi, ridicând privirea, îl văzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând din partea de vest a bisericii, înconjurat de Puterile cele fără de trup.
Ajungând la amvon, Domnul a binecuvântat pe toţi rugătorii şi a intrat în icoana sa din dreapta uşilor altarului. Sf. Serafim, răpit cu spiritul după această viziune miraculoasă, n-a mai putut scoate nici un cuvânt şi nu s-a mai putut mişca din loc. Ceilalţi l-au dus de mână în altar unde a rămas nemişcat încă trei ore, cu culoarea feţei schimbată de la harul divin care s-a coborât asupra lui. După această vedenie, sfântul a devenit şi mai râvnitor. În timpul zilei muncea în mănăstire iar noaptea se ruga în chilia lui din pădure.
În 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot săvârşind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi. După moartea părintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvântare din partea noului stareţ al mănăstirii, părintele Isaia să se retragă într-un loc din pădure, la o distanţă de 5 km de mănăstire, loc pe care l-a denumit „Muntele Athos” şi unde s-a dedicat rugăciunii solitare. El mergea la mănăstire doar sâmbăta, înainte de privegherea de toată noaptea şi se întorcea la chilia sa din pădure după Liturghia de duminică unde se împărtăşea cu Sfintele Taine.
Pustnicul Serafim îşi petrecea timpul cu nevoinţe ascetice. Pravila sa de rugăciune se baza pe cele rânduite de Sf. Pahomie pentru mănăstirile antice din deşert. El purta cu sine tot timpul Sfânta Evanghelie, citind în întregime Noul Testament într-o săptămână. De asemenea, citea şi din Sfinţii Părinţi şi Sfintele Slujbe. Sfântul a învăţat pe de rost multe din imnurile bisericeşti pe care le cânta în timp ce lucra în pădure. În jurul chiliei şi-a amenajat o grădină şi un stup de albine. Postea foarte aspru, mâncând o dată în zi în afară de miercuri şi vineri când nu mânca nimic. În prima Duminică a postului mare nu mânca nimic până sâmbăta, când primea Sfintele Taine.
Sfântul părinte era uneori atât de adâncit în rugăciunea neîncetată a inimii încât rămânea nemişcat, fără să vadă sau să audă nimic în jurul lui. Din când în când îl mai vizitau schimonahul Marcu cel Tăcut şi arhidiaconul Alexandru care locuiau şi ei în pustie. De multe ori îl găseau în contemplaţie şi se retrăgeau în linişte ca să nu-l deranjeze.
În căldura verii, dreptul pustnic obişnuia să culeagă muşchi dintr-o mlaştină pentru fertilizarea grădinii, iar când ţânţarii îl înţepau rău de tot el suporta spunându-şi:” Patimile sunt omorâte prin suferinţă şi durere”.
Singurătatea lui era deranjată de multe ori de călugări şi mireni care îl căutau pentru un sfat sau o binecuvântare. Cu binecuvântarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor să-l viziteze, după care, primind un semn de la Dumnezeu că dorinţa ii este ascultată, în cele din urmă a refuzat să mai primească vizitatori. Prin rugăciunile sale, cărarea către chilia lui a fost acoperită de crengi mari care au căzut din brazii antici învecinaţi, blocând orice acces. Doar pasările mai veneau la el şi animalele sălbatice în compania cărora a trăit ca şi Adam în Paradis. Animalele veneau la miezul nopţii şi aşteptau ca sfântul să-şi termine pravila de rugăciune, după care hrănea cu pâine din mâna lui urşii, râşii, vulpile, iepurii şi chiar lupii. Sfântul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul şi îl ajuta la diferite treburi.
Pentru a alunga vicleşugurile vrăjmaşului, Sf. Serafim şi-a intensificat nevoinţele şi a început o luptă ascetică nouă, imitându-l pe Sf. Simeon Stâlpnicul (1 septembrie), şi anume, în fiecare noapte se urca pe o stancă uriaşă din pădure sau pe una mică din chilia lui şi nu se odihnea decât foarte puţin. Stătea în picioare sau în genunchi şi se ruga cu mâinile ridicate: „Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Sfântul s-a rugat aşa timp de 1000 de zile şi nopţi.
Odată, pe când lucra în gradina, trei hoţi l-au călcat în căutare de bani sau lucruri valoroase. Deşi avea un topor în mână şi ar fi putut lupta cu ei, sfântul nu a ripostat, amintindu-şi cuvintele Domnului: „Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52). Aruncându-şi unealta jos, el le-a spus hoţilor să facă ce doresc. Atunci hoţii l-au bătut atât de tare încât l-au lăsat mai mult mort decât viu. Au vrut să-l arunce în râu dar l-au lăsat până au scotocit chilia după bani, însă negăsind nimic în afară de icoane şi câţiva cartofi, au plecat. Călugărul îşi redobândi cunoştinţa, se târî până în chilie şi rămase aşa toată noaptea.
Dimineaţa următoare porni cu mare greutate spre mănăstire iar fraţii văzându-l cu atâtea răni pe cap, piept, coaste şi spate s-au înspăimântat. Timp de 8 zile a zăcut în suferinţă din cauza rănilor iar doctorii care l-au văzut au rămas uimiţi că mai trăia după o asemenea bătaie.
Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pământean: Împărăteasa Cerului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan i s-au arătat şi prin atingerea divină a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea el nu se putea îndrepta şi rămase îndoit de spate, neputând umbla decât cu ajutorul unui băţ pentru tot restul vieţii. Sf. Serafim a trebuit să stea vreo cinci luni la mănăstire după care a plecat înapoi în pădure. El i-a iertat pe răufăcătorii lui şi s-a rugat pentru ei să nu fie pedepsiţi.
În 1807 stareţul Isaia a adormit întru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat să-i ia locul dar acesta a refuzat. El trăise în singurătate trei ani complet rupt de lume, cu excepţia călugărului care-i aducea de-ale gurii o dată pe săptămână. Dacă întâlnea un om în pădure, sfântul se arunca cu faţa la pământ până când acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobândit pacea sufletului şi bucuria întru Duhul Sfânt. El spunea cândva: „Dobândeşte spiritul păcii şi mii de suflete se vor salva în jurul tău.”
Noul stareţ al mănăstirii, Părintele Nifon, împreună cu fraţii călugări l-au rugat pe Sf. Serafim să vină să oficieze Sfintele Slujbe de duminică la mănăstire ca mai demult, sau să se mute de tot la mănăstire. Sfântul a ales ultima variantă deoarece îi era prea greu să se deplaseze la mănăstire în fiecare duminică. În primăvara anului 1810, el s-a întors la mănăstire după 15 ani de trai în pustnicie.
Continuând să trăiască în tăcere, el s-a închis în chilia lui rugându-se şi citind. I s-a permis să servească masa şi să se împărtăşească în chilia sa. Acolo, sfântul a urcat pe înălţimile purităţii spirituale şi prin mila Domnului a primit darurile divine ale înaintevederii şi facerii de minuni. După cinci ani de singurătate el şi-a deschis uşa chiliei pentru ceilalţi călugări dar a continuat să folosească tăcerea, învăţându-i pe ceilalţi prin exemple.
În 25 noiembrie 1825 Maica Domnului şi doi ierarhi comemoraţi în acea zi, ieromartirul Clement al Romei şi Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au apărut sfântului într-o viziune şi i-au spus să renunţe la izolare şi să se dedice celorlalţi oameni. Sfântul a primit binecuvântarea egumenului de a-şi împărţi timpul între viaţa din pădure şi viaţa în mănăstire. El nu s-a întors la vechea lui chilie pustnicească ci s-a retras într-un loc mai aproape de mănăstire iar uşile ei erau deschise atât pentru pelerinii mireni cat şi pentru călugări.
Părintele vedea în inimile oamenilor şi ca doctor al sufletelor le vindeca neputinţele trupeşti şi sufleteşti prin rugăciune şi prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simţeau dragostea lui nemărginită şi blândeţea. În orice vreme el îi întâmpina pe oameni cu cuvintele: „Bucuraţi-vă, Hristos a înviat!” El iubea îndeosebi copiii. Odată o fetiţă a spus despre el: „Părintele Serafim arată ca un bătrân dar de fapt este un copil ca şi noi!”
Părintele era deseori văzut cum căra după sine, sprijinindu-se în băţ, un sac cu pietre. Când era întrebat de ce face acel lucru, sfântul răspundea cu smerenie: „Îl încerc şi eu aşa cum mă încearcă el pe mine”.
În ultima parte a vieţii sale pământeşti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mănăstirea de maici Diveyevo. În perioada când era arhidiacon el l-a însoţit pe răposatul părinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stareţa mănăstirii, o ascetă – Maica Alexandra şi părintele Pahomie i-a dat binecuvântare sfântului să aibă grijă de atunci încolo de orfanii mănăstirii. El a fost un adevărat tata pentru surorile mănăstirii, care îl cercetau pentru orice problemă sufletească sau materială.
Sf. Serafim s-a dedicat şi îmbunătăţirii vieţii monastice a maicilor de la mănăstirea Diveevo, spunând că el personal nu le dădea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta să răzbată în toate problemele mănăstirii. Discipolii şi prietenii săi spirituali îl ajutau pe sfânt să asigure hrana vieţuitorilor mănăstirii Diveevo. Michael V. Manturov, vindecat de călugăr de o boală grea, era unul dintre binefăcătorii mănăstirii, angajându-se la nevoinţa sărăciei voluntare, după cum l-a sfătuit sfântul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile mănăstirii, a acceptat să moară în locul fratelui ei, din supunere faţă de sfânt, deoarece mai era nevoie de acesta în viaţa pământească.
Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost şi el vindecat de călugărul Serafim. În 1903, cu puţin înainte de praznicul Sfântului Serafim, s-a găsit şi s-a tipărit renumita „Conversaţie a Sfântului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov”. Pusă pe hârtie de Motovilov după conversaţia de la sfârşitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost găsit ascuns într-un pod, printre grămezi de hârtii, unde a zăcut aproape 70 de ani. Scrierea a fost găsită de autorul S. A. Nilus, care căuta informaţii despre viaţa Sfântului Serafim. Această conversaţie este o adevărată comoară pentru literatura ortodoxă, care s-a născut din dorinţa lui Nicolae Motovilov de a înţelege scopul vieţii creştine. Sf. Serafim ştia că Motovilov căuta acest răspuns din tinereţe fără să găsească satisfacţie. Sfântul părinte i-a spus că ţelul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, explicându-i care sunt marile binefaceri ale rugăciunii şi ale vieţii întru Duhul Sfânt.
Motovilov l-a întrebat pe sfânt de unde putem şti dacă am dobândit sau nu Duhul Sfânt. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii să-l aibă pe Sfântul Duh şi cum recunoaştem duhul lui Dumnezeu în noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci părintele l-a luat de umeri spunându-i: „Noi acum suntem amândoi întru Duhul Sfânt, fiule. De ce nu mă priveşti?” Motovilov i-a răspuns: „Nu vă pot privi părinte pentru că ochii vă luminează ca fulgerul şi faţa vă este mai strălucitoare ca soarele”.
Sf. Serafim i-a răspuns: „Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum şi tu eşti la fel de strălucitor ca mine. Înseamnă că şi tu eşti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea că sunt aşa”. Apoi sfântul l-a asigurat pe Motovilov că Domnul îi va permite să păstreze amintirea acestei experienţe toată viaţa lui. „Nu s-a făcut aceasta doar pentru tine ca să înţelegi, ci prin tine, pentru toată lumea.”
Toată lumea îl cunoştea pe Sfântul Serafim ca un mare ascet şi făcător de minuni. Cu un an şi 10 luni înainte de săvârşirea sa, de sărbătoarea Buneivestiri, sfântului i-a fost îngăduită încă o arătare a Maicii Domnului împreună cu cei doi apostoli şi cu alte 12 fecioare muceniţe (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana şi Anisia). Preasfânta Fecioară vorbi îndelung cu călugărul, încredinţându-i în grijă pe surorile mănăstirii Diveyevo. În final Ea i-a spus: „În curând, preaiubite, vei fi cu noi.” Maica Eufrosina de la mănăstire a fost martoră la apariţia Maicii Domnului pentru că părintele a invitat-o. În ultimul an de viaţă, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a văzut pe sfânt înălţat de la pământ în timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu stricteţe de către Sf. Serafim să-l dezvăluie decât după moartea lui.
Sf. Serafim slăbea văzând cu ochii şi vorbea tot mai mult despre apropiata sa „plecare”. În acest timp era văzut stând lângă sicriul său pe care-l pusese în anticamera chiliei şi pe care singur şi l-a făcut.
Sfântul şi-a însemnat singur locul unde vroia să fie îngropat, lângă altarul catedralei Adormirii. În 1 ianuarie 1833 Părintele Serafim a venit la biserica Sfinţilor Zosima şi Savatie pentru ultima oară la Sfânta Liturghie unde s-a împărtăşit cu Sfintele Taine după care i-a binecuvântat pe fraţi şi şi-a luat rămas bun, cu cuvintele: „Salvaţi-vă sufletele. Să nu deznădăjduiţi, să rămâneţi în trezvie. Astăzi se pregătesc pentru noi cununi”.
În 2 ianuarie Părintele Pavel, ajutorul sfântului, a plecat la ora şase dimineaţa la utrenie şi a simţit miros de fum venind din chilia sfântului. Părintele obişnuia să lase lumânări să ardă în chilie şi Părintele Pavel s-a speriat să nu ia foc ceva.
„În timpul vieţii mele nu va fi nici un foc”, spuse el cândva, „dar când voi muri veţi şti, pentru că un foc se va aprinde”.
Când au deschis uşa au văzut cărţi şi alte lucruri mocnind iar sfântul era în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului, cu mâinile încrucişate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugăciunii şi a fost dus în faţa Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Cărui slujitor credincios a fost toată viaţa.
Sf. Serafim a promis să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe părinţii săi, Isidor şi Agatia.
Moaştele Sfântului Serafim se află la Diveevo. Sarovul se află azi într-o zonă în care accesul este interzis din cauza unor instalaţii militare. Diveevo e la răsărit de Moscova.
Sfântul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a născut în 19 iulie 1745. Părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatăl lui era comerciant şi spre sfârşitul vieţii a început construcţia unei catedrale în Kursk pe care n-a apucat s-o mai vadă terminată. Fiul său Prochorus, viitorul Serafim, a rămas în grija mamei văduve care l-a crescut în credinţă.
După moartea soţului ei, Agatia Moshnina a continuat construcţia catedralei. Într-o zi, luându-l şi pe micul Prochorus cu ea pe şantier, acesta a căzut de pe schela turnului de clopote, de la o înălţime de şapte etaje. Băiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a cruţat viaţa acestui viitor astru al Bisericii. Îngrozită, mama a alergat la el şi şi-a găsit fiul nevătămat.
Tânărul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelentă, a învăţat repede scrisul şi cititul. Din copilărie îi plăcea să participe la slujbele bisericii şi să citească atât Sfânta Scriptură cât şi Vieţile Sfinţilor împreună cu colegii săi de studenţie. Cel mai mult îi plăcea să se roage şi să citească Sfânta Evanghelie când era singur.
La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnăvit foarte grav, viaţa lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis că îl va vizita şi îl va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil să sărute icoana după care acesta s-a vindecat imediat.
Tânăr fiind, Prochorus îşi făcea planuri pentru a-şi dedica viaţa în întregime lui Hristos şi a intra la o mănăstire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii şi l-a binecuvântat în drumul lui spre monahism, dăruindu-i o cruce de aramă pe care tânărul a purtat-o pe piept toată viaţa lui. Prochorus a pornit pe jos împreună cu alţi pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfinţii Peşterilor.
Prochorus l-a vizitat pe Părintele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvântare să se retragă la mănăstirea din pustia Sarovului şi acolo să-şi câştige mântuirea. Trecând pe la casa părintească Prochorus şi-a luat rămas bun de la mama şi rudeniile sale. În ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era stareţ Părintele Pahomie. Acesta l-a primit şi l-a dat în grija Părintelui Iosif, care l-a pus la multe ascultări în mănăstire: era slujitor în chilia părintelui, făcea pâine şi prescură şi lucra în tâmplărie. Tânărul îşi făcea ascultările cu râvnă şi zel ca şi cum l-ar servi pe Domnul Însuşi. Prin muncă constantă el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea să spună mai târziu, „cea mai gravă ispită a călugărilor novice”. Aceasta se vindecă prin rugăciune, abţinerea de la conversaţii plictisitoare, prin muncă asiduă, prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin răbdare, deoarece acedia este hrănită de micimea sufletului, neglijenţă şi vorbă fără rost”.
Cu binecuvântarea egumenului Pahomie, Prochorus se abţinea de la mâncare în zilele de miercuri şi vineri şi mergea singur în pădure unde practica Rugăciunea lui Iisus. După doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnăvit de hidropizie, corpul a început să i se umfle şi suferea îngrozitor. Mentorul lui, Părintele Iosif şi ceilalţi părinţi îl iubeau pe Prochorus şi aveau grijă de el. Boala l-a ţinut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvânt de nemulţumire din gura lui. Temându-se pentru viaţa lui, părinţii doreau să cheme un doctor să-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunându-le: „ Sfinte părinte, eu m-am încredinţat în întregime Celui ce este adevăratul doctor al sufletului şi al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei lui Maici.”
Apoi a cerut să i se citească o moliftă pentru sănătate. În timp ce restul părinţilor se rugau în biserică, Prochorus a avut o viziune în care i-au apărut Maica Domnului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan. Arătând cu degetul spre călugărul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfântului Ioan: „Acesta este unul de-ai noştri”, după care l-a atins cu toiagul într-o parte pe călugăr şi imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început să iasă prin incizia făcută de Preacurata. După terminarea moliftei fraţii l-au găsit pe Prochorus vindecat, având o singură cicatrice ca semn al miracolului ce s-a împlinit.
La scurt timp, în locul apariţiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicată sfinţilor Zosima şi Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale mâini sfânta masă din altarul capelei din lemn de chiparos, primind întotdeauna Sfintele Taine în acea biserică.
După opt ani de novicie la mănăstirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul şi dorinţa să nestăvilită de a-l sluji. După un an, Serafim a fost numit ierodiacon.
Cu spirit zelos, el slujea în biserică zilnic, rugându-se permanent şi după terminarea slujbelor. Domnul îi îngăduia să aibă viziuni în timpul slujbelor bisericeşti, de multe ori văzând îngeri care slujeau laolaltă cu preoţii. În timpul Sfintei Liturghii din Marea şi Sfânta Joi, slujită de egumenul Pahomie şi părintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. După introducerea la Sfânta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunţă cuvintele: „O, Doamne, mântuieşte pe cei ce se tem de tine şi auzi-ne”, după care ridică patrafirul spunând: „În vecii vecilor”. Dintr-o dată a fost orbit de o lumină strălucitoare şi, ridicând privirea, îl văzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând din partea de vest a bisericii, înconjurat de Puterile cele fără de trup.
Ajungând la amvon, Domnul a binecuvântat pe toţi rugătorii şi a intrat în icoana sa din dreapta uşilor altarului. Sf. Serafim, răpit cu spiritul după această viziune miraculoasă, n-a mai putut scoate nici un cuvânt şi nu s-a mai putut mişca din loc. Ceilalţi l-au dus de mână în altar unde a rămas nemişcat încă trei ore, cu culoarea feţei schimbată de la harul divin care s-a coborât asupra lui. După această vedenie, sfântul a devenit şi mai râvnitor. În timpul zilei muncea în mănăstire iar noaptea se ruga în chilia lui din pădure.
În 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot săvârşind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi. După moartea părintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvântare din partea noului stareţ al mănăstirii, părintele Isaia să se retragă într-un loc din pădure, la o distanţă de 5 km de mănăstire, loc pe care l-a denumit „Muntele Athos” şi unde s-a dedicat rugăciunii solitare. El mergea la mănăstire doar sâmbăta, înainte de privegherea de toată noaptea şi se întorcea la chilia sa din pădure după Liturghia de duminică unde se împărtăşea cu Sfintele Taine.
Pustnicul Serafim îşi petrecea timpul cu nevoinţe ascetice. Pravila sa de rugăciune se baza pe cele rânduite de Sf. Pahomie pentru mănăstirile antice din deşert. El purta cu sine tot timpul Sfânta Evanghelie, citind în întregime Noul Testament într-o săptămână. De asemenea, citea şi din Sfinţii Părinţi şi Sfintele Slujbe. Sfântul a învăţat pe de rost multe din imnurile bisericeşti pe care le cânta în timp ce lucra în pădure. În jurul chiliei şi-a amenajat o grădină şi un stup de albine. Postea foarte aspru, mâncând o dată în zi în afară de miercuri şi vineri când nu mânca nimic. În prima Duminică a postului mare nu mânca nimic până sâmbăta, când primea Sfintele Taine.
Sfântul părinte era uneori atât de adâncit în rugăciunea neîncetată a inimii încât rămânea nemişcat, fără să vadă sau să audă nimic în jurul lui. Din când în când îl mai vizitau schimonahul Marcu cel Tăcut şi arhidiaconul Alexandru care locuiau şi ei în pustie. De multe ori îl găseau în contemplaţie şi se retrăgeau în linişte ca să nu-l deranjeze.
În căldura verii, dreptul pustnic obişnuia să culeagă muşchi dintr-o mlaştină pentru fertilizarea grădinii, iar când ţânţarii îl înţepau rău de tot el suporta spunându-şi:” Patimile sunt omorâte prin suferinţă şi durere”.
Singurătatea lui era deranjată de multe ori de călugări şi mireni care îl căutau pentru un sfat sau o binecuvântare. Cu binecuvântarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor să-l viziteze, după care, primind un semn de la Dumnezeu că dorinţa ii este ascultată, în cele din urmă a refuzat să mai primească vizitatori. Prin rugăciunile sale, cărarea către chilia lui a fost acoperită de crengi mari care au căzut din brazii antici învecinaţi, blocând orice acces. Doar pasările mai veneau la el şi animalele sălbatice în compania cărora a trăit ca şi Adam în Paradis. Animalele veneau la miezul nopţii şi aşteptau ca sfântul să-şi termine pravila de rugăciune, după care hrănea cu pâine din mâna lui urşii, râşii, vulpile, iepurii şi chiar lupii. Sfântul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul şi îl ajuta la diferite treburi.
Pentru a alunga vicleşugurile vrăjmaşului, Sf. Serafim şi-a intensificat nevoinţele şi a început o luptă ascetică nouă, imitându-l pe Sf. Simeon Stâlpnicul (1 septembrie), şi anume, în fiecare noapte se urca pe o stancă uriaşă din pădure sau pe una mică din chilia lui şi nu se odihnea decât foarte puţin. Stătea în picioare sau în genunchi şi se ruga cu mâinile ridicate: „Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Sfântul s-a rugat aşa timp de 1000 de zile şi nopţi.
Odată, pe când lucra în gradina, trei hoţi l-au călcat în căutare de bani sau lucruri valoroase. Deşi avea un topor în mână şi ar fi putut lupta cu ei, sfântul nu a ripostat, amintindu-şi cuvintele Domnului: „Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52). Aruncându-şi unealta jos, el le-a spus hoţilor să facă ce doresc. Atunci hoţii l-au bătut atât de tare încât l-au lăsat mai mult mort decât viu. Au vrut să-l arunce în râu dar l-au lăsat până au scotocit chilia după bani, însă negăsind nimic în afară de icoane şi câţiva cartofi, au plecat. Călugărul îşi redobândi cunoştinţa, se târî până în chilie şi rămase aşa toată noaptea.
Dimineaţa următoare porni cu mare greutate spre mănăstire iar fraţii văzându-l cu atâtea răni pe cap, piept, coaste şi spate s-au înspăimântat. Timp de 8 zile a zăcut în suferinţă din cauza rănilor iar doctorii care l-au văzut au rămas uimiţi că mai trăia după o asemenea bătaie.
Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pământean: Împărăteasa Cerului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan i s-au arătat şi prin atingerea divină a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea el nu se putea îndrepta şi rămase îndoit de spate, neputând umbla decât cu ajutorul unui băţ pentru tot restul vieţii. Sf. Serafim a trebuit să stea vreo cinci luni la mănăstire după care a plecat înapoi în pădure. El i-a iertat pe răufăcătorii lui şi s-a rugat pentru ei să nu fie pedepsiţi.
În 1807 stareţul Isaia a adormit întru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat să-i ia locul dar acesta a refuzat. El trăise în singurătate trei ani complet rupt de lume, cu excepţia călugărului care-i aducea de-ale gurii o dată pe săptămână. Dacă întâlnea un om în pădure, sfântul se arunca cu faţa la pământ până când acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobândit pacea sufletului şi bucuria întru Duhul Sfânt. El spunea cândva: „Dobândeşte spiritul păcii şi mii de suflete se vor salva în jurul tău.”
Noul stareţ al mănăstirii, Părintele Nifon, împreună cu fraţii călugări l-au rugat pe Sf. Serafim să vină să oficieze Sfintele Slujbe de duminică la mănăstire ca mai demult, sau să se mute de tot la mănăstire. Sfântul a ales ultima variantă deoarece îi era prea greu să se deplaseze la mănăstire în fiecare duminică. În primăvara anului 1810, el s-a întors la mănăstire după 15 ani de trai în pustnicie.
Continuând să trăiască în tăcere, el s-a închis în chilia lui rugându-se şi citind. I s-a permis să servească masa şi să se împărtăşească în chilia sa. Acolo, sfântul a urcat pe înălţimile purităţii spirituale şi prin mila Domnului a primit darurile divine ale înaintevederii şi facerii de minuni. După cinci ani de singurătate el şi-a deschis uşa chiliei pentru ceilalţi călugări dar a continuat să folosească tăcerea, învăţându-i pe ceilalţi prin exemple.
În 25 noiembrie 1825 Maica Domnului şi doi ierarhi comemoraţi în acea zi, ieromartirul Clement al Romei şi Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au apărut sfântului într-o viziune şi i-au spus să renunţe la izolare şi să se dedice celorlalţi oameni. Sfântul a primit binecuvântarea egumenului de a-şi împărţi timpul între viaţa din pădure şi viaţa în mănăstire. El nu s-a întors la vechea lui chilie pustnicească ci s-a retras într-un loc mai aproape de mănăstire iar uşile ei erau deschise atât pentru pelerinii mireni cat şi pentru călugări.
Părintele vedea în inimile oamenilor şi ca doctor al sufletelor le vindeca neputinţele trupeşti şi sufleteşti prin rugăciune şi prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simţeau dragostea lui nemărginită şi blândeţea. În orice vreme el îi întâmpina pe oameni cu cuvintele: „Bucuraţi-vă, Hristos a înviat!” El iubea îndeosebi copiii. Odată o fetiţă a spus despre el: „Părintele Serafim arată ca un bătrân dar de fapt este un copil ca şi noi!”
Părintele era deseori văzut cum căra după sine, sprijinindu-se în băţ, un sac cu pietre. Când era întrebat de ce face acel lucru, sfântul răspundea cu smerenie: „Îl încerc şi eu aşa cum mă încearcă el pe mine”.
În ultima parte a vieţii sale pământeşti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mănăstirea de maici Diveyevo. În perioada când era arhidiacon el l-a însoţit pe răposatul părinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stareţa mănăstirii, o ascetă – Maica Alexandra şi părintele Pahomie i-a dat binecuvântare sfântului să aibă grijă de atunci încolo de orfanii mănăstirii. El a fost un adevărat tata pentru surorile mănăstirii, care îl cercetau pentru orice problemă sufletească sau materială.
Sf. Serafim s-a dedicat şi îmbunătăţirii vieţii monastice a maicilor de la mănăstirea Diveevo, spunând că el personal nu le dădea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta să răzbată în toate problemele mănăstirii. Discipolii şi prietenii săi spirituali îl ajutau pe sfânt să asigure hrana vieţuitorilor mănăstirii Diveevo. Michael V. Manturov, vindecat de călugăr de o boală grea, era unul dintre binefăcătorii mănăstirii, angajându-se la nevoinţa sărăciei voluntare, după cum l-a sfătuit sfântul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile mănăstirii, a acceptat să moară în locul fratelui ei, din supunere faţă de sfânt, deoarece mai era nevoie de acesta în viaţa pământească.
Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost şi el vindecat de călugărul Serafim. În 1903, cu puţin înainte de praznicul Sfântului Serafim, s-a găsit şi s-a tipărit renumita „Conversaţie a Sfântului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov”. Pusă pe hârtie de Motovilov după conversaţia de la sfârşitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost găsit ascuns într-un pod, printre grămezi de hârtii, unde a zăcut aproape 70 de ani. Scrierea a fost găsită de autorul S. A. Nilus, care căuta informaţii despre viaţa Sfântului Serafim. Această conversaţie este o adevărată comoară pentru literatura ortodoxă, care s-a născut din dorinţa lui Nicolae Motovilov de a înţelege scopul vieţii creştine. Sf. Serafim ştia că Motovilov căuta acest răspuns din tinereţe fără să găsească satisfacţie. Sfântul părinte i-a spus că ţelul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, explicându-i care sunt marile binefaceri ale rugăciunii şi ale vieţii întru Duhul Sfânt.
Motovilov l-a întrebat pe sfânt de unde putem şti dacă am dobândit sau nu Duhul Sfânt. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii să-l aibă pe Sfântul Duh şi cum recunoaştem duhul lui Dumnezeu în noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci părintele l-a luat de umeri spunându-i: „Noi acum suntem amândoi întru Duhul Sfânt, fiule. De ce nu mă priveşti?” Motovilov i-a răspuns: „Nu vă pot privi părinte pentru că ochii vă luminează ca fulgerul şi faţa vă este mai strălucitoare ca soarele”.
Sf. Serafim i-a răspuns: „Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum şi tu eşti la fel de strălucitor ca mine. Înseamnă că şi tu eşti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea că sunt aşa”. Apoi sfântul l-a asigurat pe Motovilov că Domnul îi va permite să păstreze amintirea acestei experienţe toată viaţa lui. „Nu s-a făcut aceasta doar pentru tine ca să înţelegi, ci prin tine, pentru toată lumea.”
Toată lumea îl cunoştea pe Sfântul Serafim ca un mare ascet şi făcător de minuni. Cu un an şi 10 luni înainte de săvârşirea sa, de sărbătoarea Buneivestiri, sfântului i-a fost îngăduită încă o arătare a Maicii Domnului împreună cu cei doi apostoli şi cu alte 12 fecioare muceniţe (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana şi Anisia). Preasfânta Fecioară vorbi îndelung cu călugărul, încredinţându-i în grijă pe surorile mănăstirii Diveyevo. În final Ea i-a spus: „În curând, preaiubite, vei fi cu noi.” Maica Eufrosina de la mănăstire a fost martoră la apariţia Maicii Domnului pentru că părintele a invitat-o. În ultimul an de viaţă, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a văzut pe sfânt înălţat de la pământ în timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu stricteţe de către Sf. Serafim să-l dezvăluie decât după moartea lui.
Sf. Serafim slăbea văzând cu ochii şi vorbea tot mai mult despre apropiata sa „plecare”. În acest timp era văzut stând lângă sicriul său pe care-l pusese în anticamera chiliei şi pe care singur şi l-a făcut.
Sfântul şi-a însemnat singur locul unde vroia să fie îngropat, lângă altarul catedralei Adormirii. În 1 ianuarie 1833 Părintele Serafim a venit la biserica Sfinţilor Zosima şi Savatie pentru ultima oară la Sfânta Liturghie unde s-a împărtăşit cu Sfintele Taine după care i-a binecuvântat pe fraţi şi şi-a luat rămas bun, cu cuvintele: „Salvaţi-vă sufletele. Să nu deznădăjduiţi, să rămâneţi în trezvie. Astăzi se pregătesc pentru noi cununi”.
În 2 ianuarie Părintele Pavel, ajutorul sfântului, a plecat la ora şase dimineaţa la utrenie şi a simţit miros de fum venind din chilia sfântului. Părintele obişnuia să lase lumânări să ardă în chilie şi Părintele Pavel s-a speriat să nu ia foc ceva.
„În timpul vieţii mele nu va fi nici un foc”, spuse el cândva, „dar când voi muri veţi şti, pentru că un foc se va aprinde”.
Când au deschis uşa au văzut cărţi şi alte lucruri mocnind iar sfântul era în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului, cu mâinile încrucişate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugăciunii şi a fost dus în faţa Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Cărui slujitor credincios a fost toată viaţa.
Sf. Serafim a promis să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe părinţii săi, Isidor şi Agatia.
Moaştele Sfântului Serafim se află la Diveevo. Sarovul se află azi într-o zonă în care accesul este interzis din cauza unor instalaţii militare. Diveevo e la răsărit de Moscova.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)